Am participat in ultima perioada la niste seminarii despre antreprenoriat, despre cresterea si dezvoltarea afacerii…

Sunt mai mult decat surprinsa sa constat ca metodele “minune” prezentate nu erau altceva decat un plan de buisness sau de marketing bine pus la punct.

Doar oare, cei care sunt antreprenori, cei care incep o afacere, care au niste studii superioare, nu se presupune ca stiu deja aceste lucruri?! Oare atunci cand incepi un buisness nu ar trebui sa ai un plan? Cum ajung din punctul A in punctul B? Care sunt etapele pe care trebuie sa le parcurgi, etape traduse in cifre?!

Ei bine se pare ca nu…majoritatea nu au nici un plan….Merg dupa „feeling” , dupa instinct.

Am mai aflat niste lucruri despre cum sa colaborezi eficient cu angajatii firmei. Cum sa iti formezi o echipa eficienta…altfel spus cum sa aplicam regulile bunului simt: sa delegi resonsabilitati angajatilor ( doar de aia i-ai angajat) sa ii formezi ( sa ii sustii cu diverse cursuri) cum sa ii motivezi ( sa le recunosti si sa le apreciezi munca) cum sa le arati respect ( sa folosesti “te rog” si “multumesc”) cum sa vorbesti civilizat pentru ca esti intr-o relatie de colaborare nu de sclavism ( “ cum sa procedam noi ca si echipa sa crestem vazarile” in loc de imperativul „pana maine imi prezinti raportul!)

Sunt oamenii care au facut cariere dand astfel de sfaturi….si pana la urma bravo lor, daca abilitatea lor este de a trezi oamenii la realitate, cu siguranta trebuiesc apreciati. Problema e cum am ajuns noi in situatia asta? De ce trebuie sa coboram cu picioarele pe pamant? Ce nu a mers? !

Suntem victimele unui sistem de invatamant pe care il termini fara sa ai habar nici despre partea teoretica nici despre cea practica. Diplomele ies pe banda…Nu ai habar dupa 16 ani de studii ce ar trebui sa faci profesional. Nu ai nici macar baza. Trist.

Si cu regulile bunului simt cum ramane? Cei care ne-au format ca si adulti, adica parintii, profesorii si prietenii ( anturajul) , cei care si-au pus amprenta asupra noastra..clar au gresit undeva. Daca ca si adulti invatam cum intr-o firma, si chiar in viata noastra persoanala, trebuie sa ne respectam, sa fim o echipa, sa ne sustinem unii pe altii….Din nou spun…Trist.

Realitatea e ca majoritatea nu au habar. Nu inteleg ca raportul de angajat-angajator este unul cu beneficii de ambele parti. Motiveaza-ti angajatul, arata-i ca nu a muncit degeaba, lauda-l daca e nevoie! Fara el tu ca si firma nu ai cum sa existi. El fara tine, isi poate gasi in alta parte.

Multi inca suntem victime ale societatii, ale unui sistem de invatamant defectuos, ale anturajului si ale mentalitatii de genul “ eu sa castig…de restul nu imi pasa” Cam asa se conduce si tara, cam asa se conduc si firmele, cam asta gandesc si angajatii. Cam asa ne prabusim noi. Ca si indivizi, ca si societate, ca si oameni.

In rest …deocamdata…ca si antreprenor #rezist.

Delia Theodorescu